A venit din nou Paştele! Curăţenie, gătit, curaţenie din nou şi vopsitul ouălor. Cam atât înseamnă pregătitul pentru sărbătoare în galaxia mea.
Anul acesta Mama Comutaţa a avut o idee creaţă. Să vopsim ouăle ca la ţară la străbunica (şi implicit bunica ei). Zis şi făcut! Cum ideea era mai veche, aveam deja pregătite cele necesare: frunze de ceapă uscată adunate de peste an. Deci am fiert frunzele, apa s-a colorat bine (promitea a da ouă roşii) şi am pus ouăle la fiert în zeama rezultată. După mult timp, am scos produsul final: ouă bordo spre maro. Ok… Dacă îmi amintesc eu bine, căutând în amintirile mele din anitichitate, aşa şi trebuiau să arate. Probleme era alta: găina de la ţară != găina de la oraş (a se înţelege că cele două zburătoare sunt diferite) şi astfel şi ouăle nu sunt de aceeaşi calitate. Prin urmare, ouăle noastre de găină de oraş s-au crăpat şi în final au ieşit vopsite cu tot soiul de vinişoare ciudate. Deci: produsul final nu arata bine. 
Ei acu’ e acu’! Ce se gândi Mama Comutaţa?! Hai să pictăm ouăle. Cu acrilice (vopsea acrilică)! Astfel Cometuţa s-a trezit pusă într-o situaţie ruptă din “Alice în Ţara Miunilor”, numai că în loc să încerc să maschez culoarea trandafirilor, eu (re)vopsesc nişte ouă.
Concluzie: la anul ne întoarcea la vopsea Galus.
Mă duc să dau al doilea strat de vopsea pe ouă, 
Cometuţa
Sărbători fericite! 
