L-am văzut în sfârşit!!! 
Ei, dar hai să începem cu începutul… M-am dus la film cu o prietenă cam la 3 săptămâni după ce filmul s-a lanat în cinem la noi.M-am dus într-o zi de duminecă, pe la amiază în mall. Şi am fost doar noi două!!! A fost ca la un cinematograf privat. Dacă în ultima cronică de film, spuneam că nu am nevoie de comfortul multiplexului pentru a mă bucura de un film, în cazul acestui film, vizionarea a meritat fiecare bănuţ!
De ce? În primul rând pentru că e un film Dinsey clasic. Tipul clasic de animaţie, 2D, colorat, cu muzică, cu o prinţesă- reţeta clasică. În al doilea rând pentru că e o poveste arhi cunoscută, dar spusă altfel. După cum vedeţi şi în trailer se merge pe o adaptare proprie, pe un “ce-ar fi fost dacă?”.
!!! ATENŢIE SPOILERE !!!
Rezultatul e un film excelent! Pentru prima dată Disney iese din tiparele clasice ale prinţesei albe (caucaziene- ca să fim politically corect), lipsite de apărare, care aşteaptă să fie salvată- aici prinţul e cel neajutorat şi complt paralel cu viaţa. Nu! Tiana, prinţesa de faţă, e o fată tânără, întreprinzătoare, cu vise de realizare rofesională, care nu aşteaptă ajutor, ci “ia taurul de coarne”- e un antreprenor al vremurilor ei. Şi Tiana nici măcar nu e prinţesă! Şi de aici apar problemele. Pentru a rupe vraja e nevoie de o prinţesă adevărată, dacă nu… uite ce se întâmplă.
Întreaga poveste este pusă în mişcare de vrăjitorul, Dr. Facilier, şi puterea lui asupra “prietenilor de dincolo”. Dr. e un personaj interesant, malefic, dar haios şi beneficiază de un cântec bun- “Friends on the Other Side”. Nu e de uitat nici Mama Odie, o bătrânică dulce, dulce şi şmecheră foc sau bomboana de Charlotte. Sau crocodilul Luis, mare amator de jazz (a se vedea ce s-a întâmplat când a încercat să cânte cu oamenii) şi desigur Ray- al lui e cântecul meu preferat,”Gonna Take You There”- şi a lui Evangeline (vă las pe voi să descoperiţi cine ea ea, vă spun doar că nu vă aşteptaţi la aşa ceva )
S-a vorbit mult că Luis seamănă cu Luie din Cartea Junglei sau şarpele Mamei Odie e de fapt Ka din aceaşi sursă. Nu! Cei doi nu se aseamănă cu “originalii”, au propriul lor loc în istoria Disney.
Ei, ca să încheiem şi această cronică într-un fel oarecare, hai să vă spun şi două vorbe despre final. E altfel. Vraja nu se rupe până la miezul nopţii şi eroii noştri par a fi sortiţi să rămână broaşte, dar…
Vă las pe voi să descoperiţi “dar-ul…”
Cometuţa cinefilă
