Am văzut şi filmul ăsta. Acum ceva vreme vă spuneam că l-aş vedea, dar că nu sunt sigură de el. Ei bine, o prietenă m-a convin să merg şi nu regret. Prima impresie e că e un film de băieţi, dar la o gândire mai profundă aş zice că e un film de fete deghizat în film de băieţi. Dar nu vă lăsaţi păcăliţi, dragii mei tineri domni, aveţi ce vedea: fete mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate, arme, săbii, dungeons and dragons, roboţi, samurai cât casa, LOTR etc.
!!! ATENŢIE SPOILERE !!!
Filmul începe cu o scurtă poveste despre viaţa tristă e eroinei, despre cum ajunge ea la sanatoriu şi despre miş-maş-urile de acolo. Ca să scape ea intră într-o lume imaginară în care ea e o super eroină (de genul anime) şi care primeşte indicii despre cum poate evada. Intrarea în această lume imaginară e prin intermediul dansului. La fiecare dans ea intră într-un scenariu diferit în care prin îndeplinirea unei misiuni urmează să primească un obiect care o va ajuta să scape: o hartă, foc, un cuţit, o cheie… şi încă ceva, un obiect misterios. Misiunile sunt date de fiecare dată de un bătrânel care invariabil adaugă în ultimul moment “and one more thing…”. Ca să nu fie singură eroina are 4 companioane, care fiecare joacă un rol important în obţinerea obiectelor sau în cadrul derulării evenimentelor.
Povestea e simplist-complicată. Totul se petrece în anii 1960. Ca idee generală e simplă: ea, o orfană, e trimisă la sanatoriu de tatăl vitreg diabolic care vrea să scape de ea pentru a pune mâna pe banii mamei. În sanatoriu (care e doar o acoperire pentru un bordel de lux), unde mai are de stat doar câteva zile până la venirea doctorului să o lobotomizeze (deci să o scoată din peisaj), ea se împrieteneşte cu alte fete închise pe nedrept şi împreună încearcă să scape. Partea mai complicată e paralela între lumea reală şi cea imaginară- lumea internă a eroinei, în care se desfăşoară întreaga acţiune. Trebuie găsite punctele comune şi paralelismele între lumi pentru a înţelege cum şi de ce o misiune reuşeşte sau nu. Părţile principale din poveste sunt: samuraii (primirea misiunii), Al Doilea Război Mondial (harta), dragonul (foc), bomba (cuţitul), cheia (care nu beneficiază de o misiune imaginară), sacrificiul (fuga).
Eroina şi ajutoarele ei au toate nume de cabaret: Babydoll, Amber, Rocket, Sweet Pea, Blondie şi fiecare ştie să mânuiască o armă dură- de la katana la mitraliere, la elicoptere de luptă. Şi desigur că toate sunt îmbrăcate provocator.
Personajele negative “reale” sunt Blue (directorul sanatoriului şi proxenet), Madam Gorski (psihiatrul şi profesoara de seducţie- sau vorba prietenei mele “trebuia să fie o rusoaică aia rea”), bucătarul şi The High Roller (lobotomistul şi principalul client). Spun “şi” de fiecare dată deoarece în lumea reală şi în cea imaginară apar fiecare în alt rol.
Of… asta e o cronică grea. E grea pentru că filmul e complicat de explicat… Povestea merge, personajele dau bine pe ecran, imaginea e spectaculoasă, muzica e bestială. O SĂ FIE UN JOC VIDEO SUPER!!! Sincer, asta am crezut de la bun început- am comentat tot filmul chestii de genul : misiune1=găseşte camera hărţii şi misiune2=fugi de zombii. Şi vorbind de zombii uite aberaţiile gen joc video fin film: orci, samurai cât casa, soldaţi nazişti zombii controlaţi cu abur, dragoni, roboţi ca în “I , robot” etc. Ce să mai zicem că în prima ei misiune Babydoll primeşte un şut de la samurai şi se duce pe spate o dată cu jumate de pavajul curţii sau cum se umple cu energie (parcă mă uitam la Naruto sau alt anime- vorba prietenei mele- Sailormoon)- în primele momente uiţi de faptul că trebuie să te aştepţi la tot soiul de lucruri ciudate…
Supriza a fost însă faptul că abia la sfârşit înţelegi cu adevărat filmul, abia atunci îţi dai seama care e adevărul şi care povestea şi îţi dai seama că până atunci te-ai înşelat: e o poveste într-o poveste într-o lume reală, dar trebuie să alegi care e realitatea adevărată şi cine minte de fapt.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la film a fost totuşi mesajul moralizator cu care începe şi se încheie- toţi avem un înger păzitor care s-ar sacrifica pentru noi.
Nu a fost un film grozav (ca dovadă nici cronica nu are prea mult sens), dar a fost un film de văzut şi probabil că va fi un joc de jucat.
Cometuţa cinefilă
