Acum că toţi am avut o săptămână întreagă să ne umplem burţile şi apoi să stăm să digerăm pasca dulce şi sărată, ouăle vopsite şi cu maioneză, drobul, sarmalele, friptura de miel şi de porc cu garnitură de cartofi copţi şi cele cinci feluri de prăjitură şi două de cozonac… acum avem timp să povestim.
O să încep cu o chestie care mă bântuie de câţiva ani: decoraţiunile de paşti. Înţeleg şerveţelele de masă cu modele de iepuraşi care aduc ouă (de când fac iepurii ouă???), înţeleg feţele de masă decorate festiv, suporturile pentru ouă, abţibilturile, manşetele pentru ouă… înţeleg o groază de lucruri, dar nu înţeleg lumănările!
Nu le înţeleg pentru că majoritatea sunt atât de drăguţ lucrate că numai să le aprinzi nu-ţi vine. Şi atunci ce te faci cu ele? Că doar de aia sunt făcute, ca să fie arse!!!
Sau hai să punem altfel problema: cum arată o astfel de lumânare arsă? Pentru că aici intervine partea sadică a poveştii. Cum arată un puiuţ al căriu cap a luat foc? Cum arată un iepuraş cu urechile topite? Cum arată mai târziu când şi capul începe să se topească? Dar şi mai târziu când flacăra ajunge la gât? Atunci ce spui? Că iepuraşul şi-a pierdut capul???
Şi dilema finală: cum explici imaginea de iepuraş, puiuţ fără cap unui copil? Oare nu e traumatizant?
Şi de aia nu decorez eu masa cu lumănări 
.
Cometuţa
PS. voi ce părere aveţi? Cum arzi o lumănare iepuraş? Cum explici că iepuraşul şi-a pierdut capul?
