Cometuţa comentează

Vara asta mi-am propus să mă dau prin muzeele Clujului. Unul pe care nu l-am vizitat niciodată, deşi locuiesc în oraşul acesta de când mă ştiu, e cel de Istoria Farmaciei.

Situat în “buricul târgului” cum s-ar spune, pare a fi un muzeu evitat de clasele de elevi, la o adică cu ele se fac periple pe la muzee în anii şcolii, fiind preferate arta, istoria sau etnografia.

Ei bine, zilele trecute am ajuns şi eu într-un final la Muzeul de Istoria Farmaciei. Biletul întreg costă 5,2 lei şi se merită pe deplin. Am ajuns undeva pe la orele amiezii şi am fost primită imediat de un domn. Deşi am fost singură- deci fără grup- am avut parte de un tur al muzeului cu ghid. Astfel am aflat că muzeul funcţionează în locaţia celei mai vechi farmacii a oraşului. Farmacia a funcţionat neîntrerupt încă înainte de 1573 (când e atestată prima dată) până în 1948- a avut cea mai lungă viaţă dintre toate farmaciile transilvănene. Odată cu 1948, edilii oraşului au închis farmacia şi au dorit să transforme locaţia într-o plăcintărie, dar cu ajutorul Profesorului Universitar Valeriu bologa acest fapt a fost evitat, punându-se astfel bazele muzeului.

Exponatele prezentate nu sunt cele ale farmaciei originale, care fie au fost distruse, fie vândute. În schimb se pot admira obiecte specifice de farmacie adunate din toată Transilvania. Pe lângă sticle şi sticluţe, borcane şi borcănaşe din sticlă, lemn şi porţelan pictate manual din diferite perioade, sunt prezentate şi leacuri medievale (pe cine tentează praful de mumie autentică?), iar la subsol se găseşte un adevărat laborator de farmacie cu toate ustensilele necesare preparării leacurilor.

Pe lângă obiecte, muzeul mai beneficiază de ducumente vechi- cărţi, reţete, caiete de inventar şi de mobilier medicinal, toate puse în valoare de picturile de pe pereţi şi tavan, care prezintă simboluri ale farmaciştilor de la 1600-1700.

Muzeul de Istoria Farmaciei e cu adevărat interesant atât datorită exponatelor, cât şi mulţumită personalului calificat şi dornic de a împărtăşi cunoaşterea cu vizitatorul.

În niciun alt muzezu nu m-am mai simţit atât de bine primită şi niciunde altundeva nu am mai întâlnit politica de a oferi ghid chiar şi pentru o singură persoană.

Cometuţa

Vineri, 18 iunie 2010, începând cu ora 21.00 va fi proiectată în Piaţa Unirii (mai cunoscută ca Matei)  pe un ecram uriaş opera “Carmen” de Bizet. Transmisiunea va fi în directvde la Valencia, ca parte a proiectului “VIVA EUROPA 2010″. La proiect mai participă 38 de oraşe din 15 ţări europene.

Cine mai vine?

(ceva mai târziu- a doua zi)

Să începem prin a lăuda iniţiativa de a transmite opera în aer liber. Am mai văzut aşa ceva la Viena într-o toamnă şi am fost plăcut impresionată. Problema aici a fost că vremea nu a ţinut cu clujenii. A fost fris, vânt şi ploaie.

Am apreciat scaunele puse la dispoziţie de organizatori, dar ecranul nu a fost uriaş (cum am scris mai devreme), ci măricel, dar nu destul- părerea mea.

Opera a fost frumos jucată, atât cât am apucat să văd din ea. Adică m-am gândit că de la 19 la 23 (ora lor) e ok, dar de la 21 la 01 (ora noastră) e înfiorător. Aş că undeva pe la actul 1,5 pe ploaie şi vânt am renunţat şi m-am documentat acasă pe wikipedia despre ce am pierdut.

Dacă se va repeta acţiunea o să mai merg, sper să fie şi vreme bună atunci.

Uite şi două poze de aseară. Cam slabă calitatea, dar asta este.

Cometuţa

Ieri seara am fost la o piesă de teatru prezentată de o trupă de amatori talentaţi. De piesă am aflat de la o prietenă, actriţă în trupă, iar eu am mai invitat o persoană şi uite aşa pentru 5 lei şi un suc am petrecut o seară minunată.

Reprezentaţia de aseară a fost “Shakespeare, I love you”, o piesă original cu fragmente din marile opere (Hamlet, Cum vă place, Romeo şi Julieta) ale celebrului englez, totul pe ritmuri de jazz, rock şi hip-hop. Dacă v-am făcut curioşi, mai jos vă pun programul reprezentaţiilor trupei. Îmi cer scuze, mai ales faţă de unii, dar am uitat numele trupei de teatru . Imediat ce îmi amintesc sau aflu corectez articolul.

Program:

28 aprilie- ora 21.00- loc Diesel- 15 lei intrarea- Shakespeare, I love you

29 aprilie- ora 21.00-  loc Griff (e pe Memo, după Rialda cum mergi spre staţie )- 5 lei intrarea- Zăpezile de altădată

13 mai- ora 21.00- loc Griff- 5 lei intrarea- Proştii sub clar de lună

14 mai- ora 19.00- loc Casa Municipală de Cultură- intrarea gratis- Proştii sub clar de lună

30 mai- ora ?- loc Irish Pub- intrarea ?- Shakespeare, I love you

Cometuţa

În perioada 18 decembrie 2009-18 ianuarie 2010 la Muzeul de Artă Cluj, la etaj (pe stânga cum intri în curte), lângă expoziţia permanentă de pictură are loc o expoziţie mai specială- arte marţiale japoneze.

Ce puteţi vedea? Diferite teci de sabie, coifuri de samurai (astea chiar merită- dacă nu te minunezi, cel puţin râzi de ele), arcuri şi săgeţi tradiţionale şi alte arme care seamănă cu muschetele sau halebardele- acum nu îmi amintesc toate denumirile lor. Printre sporturi sunt prezentate kendo, naghinata, sumo ca să numin doar câteva. La fiecare exponat se găsesşte un bileţel explicativ, iar sporturile sunt prezentate pe larg prin intermediul unor pancarte pe pereţi. Nota bene: dacă nu ştiţi engleza, haideţi cu dicţionarul de engleză (poate fi înlocuit cu succes şi de un prieten care cunoaşte limba).

Preţul e accesibil. Eu (fără să spun că sunt studentă) am plătit 1,5 lei- probabil că acesta este preţul întreg. Programul de vizitareeste de la 10.00 la 16.00 în fiecare zi, cu excepţia zilei de luni, când muzeul este închis.

Dacă aveţi drum prin centrul Clujului şi 1,5 lei în buzunar trebuie neapărat să intraţi pe la muzeu.

Comutuţa

Între 17 şi 22 august 2009 se desfăşoară la Cluj-Napoca Festivalul internaţional de chitară Transilvania. În oraş sunt patru locaţii: Casa de Cultură, Academia de Muzică “Gheorghe Dima”, Colegiul Universitar Reformat “Apafi Mihaly”, Biserica Reformată.

Eu o să vă povestesc despre ce se petrece la Biserica Reformată. Pe scurt, aici au loc recitalurile. Am trecut şi eu astăzti pentru a asculta un pic de Bach, un pic de Mozart interpretat de Gerhard Reichenbach din Germania.

Ce frumos a fost. Lume multă ca în zi de sărbătoare, lume răbdătoare şi politicoasă. Nu o sunat un mobil tot recitalul, nu o comentat o persoană. Toţi parcă erau în transă. M-am uitat prin sală în câteva rânduri şi toţi parcă erau fermecaţi: câţiva se uitau pe pereţi fără ţintă, câţiva urmăreau mişcarea degetelor pe coarde, alţii -cu ochii închişi- se lăsau purtaţi de sunetul chitării în cine ştie ce lume idilică. Dar ideea e că toţi ascultau repertoriul.

Muzica a fost parcă din altă lume, iar faptul că totul era într-o biserică veche de piatră întregea atmosfera. Parcă nici nu mă mai aflam într-un oraş mare şi aglomerat ca şi Clujul…Parcă nu eram în centrul oraşului…

Cometuţa în transă

Să nu mă înţelegeţi greşit; mă bucur că toţi avem acces la cultură datorită preţului modic perceput la intrare, dar dacă stau şi mă uit că şi în aceste condiţii muzeele sunt goale şi clădirile dărăpănate mai că nu pică, nu ştiu ce să mai cred…

Cometuţa (încă uimită)

PS. Pentru o expoziţie despre India aş fi fost pregătită să dau 5 lei pentru bilet; doar nu vezi aşa ceva în fiecare zi

Ei bine, azi m-am hotărât să mă culturalizez. Trecând zilele trecute pe lângă Muzeul de Artă din Cluj, am observat afişul pentru o nouă expoziţie. O expoziţie de fotografii din India. Uau, m-am gândit. Uite ceva interesant. Din păcate atunci poarta muzeului era închisă. Şi aici m-am lovit de prima dilemă. M-am uitat şi m-am tot uitat după orarul de funcţionare al muzeului şi ia-l de unde nu-i. De unde să ştiu eu când pot vizita expoziţia. Mă rog… ei pierd. Şi mi-am vazut de drum.

Astăzi trecând prin aceeaşi zonă, venind de la o librărie, am observat că muzeul era deschis. Perfect! Hai să vedem unde e expoziţia. Aici a apărut problema doi. Unde Doamne o ascuns-o??? Nu tu săgeţi, nu tu explicaţii, nu tu portar… Şi eu ce mă fac?! Din întâmplare s-a nimerit să mă hotărăsc să întreb de expoziţie în sala în care era găzduită. Ca să vezi noroc ! Problema numărul trei nu a întârziat să apară. Eu mă uitam la tanti, tanti se uita la mine şi amândouă aşteptam să se întâmple ceva. Eu să fiu băgată în seamă, adică să mi se ceara o sumă de bani. Tanti să îi dau suma de bani. Vezi Doamne, bine că înţelegeam româna, că altfel mult şi bine stăteam acolo. Că trebuia să citesc o foaie de hârtie cu diferitele preţuri, în funcţie de categoria în care mă încadram: vizitator normal, student, elev, pensionar etc. Apropo, eram singură în toată expoziţia. Deci cumva mă aşteptam ca tanti să îmi ceara banii, mai ales că dialogul s-a desfăşurat ceva de genul:

eu: Bună ziua!

ea: Bună ziua! Ce căutaţi?

eu: ĂĂĂ… Expoziţia de fotografii din India… Cât costă biletul?

ea: Poftiţi înăuntru.

Deci ce să înţeleg de aici? Că nu trebuie să plătesc? Că trebuie să plătesc? Că plătesc la ieşire???

eu: Şi biletul? Cât face?

ea: Păi eu de unde să ştiu? Că vă tot uitaţi la foaie. Eu de unde să ştiu unde vă încadraţi?

Tonul vocii nu era sarcastic sau maliţios, dar pur şi simplu aştepta să îi dau banii şi gata, să o las în pace. Ok, atunci am zis că îs studentă. I-am arătat carnetul şi după câteva discuţii legate de faptul că mi-s cam şterse datele din carnet, mi-o luat banii şi eu m-am plimbat prin expoziţie.

Acum şocul cel mare: Cât credeţi că o costat biletul? Ei ce ziceţi? Cât credeţi că valorează o serie destul de mare de fotografii frumoase, expresive, pline de viaţă din India? Ei? Ei vă spun eu. Biletul întreg e 1,5 lei, biletul redus e 0,76 lei. Adică pentru 30 minute de cultură adevărată eu am plătit 0,76 lei. A se lua în seamă mai ales aces 6. Nu aş fi putut să îi dau bani ficşi nici să încerc. Deşi există monede de 1 ban nimeni nu le foloseşte. Dar… Am primit rest fix. Până la ultimul bănuţ.

După aceste aventuri, am admirat în sfârşit expoziţia. Fotografii mari, format A3, instantanee surprinzând viaţa cotidiană a Indiei. Din păcate autorul nu a pus şi descrieri la fotografii. În unele locuri chiar mi-ar fi plăcut să ştiu ce este fotografiat sau unde. O descriere cât de mică, ceva…

După 30 minute sau mai puţin, am ieşit şi mi-am continuat plimbarea prin oraş. Şi atunci m-am gândit. Câţi vizitatori sunt necesari pentru a face ca expoziţia să merite??? La preţuri derizorii de 1,5 şi 0,76 lei, reuşeşte cineva să îşi scoată investiţia? Sincer, nu prea cred. Având în vedere că e vară (a se citi lumea e în concediu sau vacanţă, iar vacanţa la muzeu nu e cool) şi că expoziţiile de la muzeu nu sunt mediatizate mai deloc, nu văd cum cineva îşi scoate banii investiţi în expoziţie. Pe de altă parte nu ştiu exact cum se finanţează expoziţiile şi ce fel de parteneriate sunt între diferitele asociaţii de fotografi sau ONG-uri şi locurile de expoziţie.

Ce ziceţi? Cât costă cultura la noi? Cât valorează de fapt? Şi cât aţi fi dispuşi să plătiţi pentru ea?

Cometuţa dezamăgită de valoarea culturii valoroase

Pentru voi, toţi cunoscătorii de germană, un cântecel haios

Ascultaţi versurile

Cometuţa