Cometuţa comentează

La cererea publicului cititor, care s-a arătat interesat de Muzeul Tehnic din Zagreb, m-am decis să vă arăt câteva poze mai interesante.

Cometuţa

PS: acestea sunt doar câteva din exponate; muzeul merită toţi banii, care nici nu sunt prea mulţi

PPS: P1-aparatul lui Frankenstein de cârlionţat părul; P2-picăăă un paraşutist; P3-un strămoş al casei de marcat; P4-sunt biciclete (nu am înţeles niciodată cum se stătea pe ele)

În sfârşit apuc să vă mai povestesc despre călătoriile mele din vară…

Zagreb s-a deovedit a fi un oraş mult mai frumos decât mă aşteptam. L-am descoperit ca fiind o capitală liniştită, istorică, dar modernă în acelaşi timp, curată şi foarte atractivă din punct de vedere turistic.

Plimbarea mea a început la Cimitirul Mirogoj, care este un obiectiv turistic oficial. Linia de transport 106 te duce până la poarta cimitirului. Deschis în 1876, cimitirul se întinde pe o suprafaţă inimaginabilă (pentru a te descurca în cadrul lui, cimitirul are alei botezate şi o hartă). Peste 300.000 de oameni se odihnesc aici, oameni de toate confesiunile catolici, ortodocşi, evrei, musulmani, protestanţi şi neoprotestanţi sau oameni fără o credinţă anume, de la oameni simpli, la soldaţi din războaie, politicieni, artişti, sportivi etc.

Poate vă pare ciudat că am petrecut câteva ore vizitând un cimitir, dar e un loc frumos şi liniştit. Am apucat să vizităm doar laturile zidurilor, nu ne-am aventurat şi în cadrul cimitirului, dar din ce am putut vedea, am observat că aici mormintele nu sunt simple locuri de odihnă, ci în multe cazuri sunt opere de artă, sculpturi care celebrează personalitatea şi istoria personală a celui decedat.

În continuare am urcat Muntele Medvenica, pentru a vizita cetatea oraşului, numită Medvedgrad. Am fost oarecum dezamăgită de acest loc, deşi am avut o panoramă superbă asupra oraşului. În cadrul cetăţii nu e mare lucru de văzut. Clădirea nu e foarte mare, există doar ziduri exterioare şi un turn, în care pentru o taxă se poate urca. Nu sunt sigură, dar poate ghidul povesteşte din istoria cetăţii- în acest caz poate că ar merita vizita. Eu m-am mulţumit cu zidurile şi cu panorama.

Într-un final am coborât şi în oraş. Ce trebuie să ştiţi este că Zagrebul este împărţit în Oraşul de Sus, cel istoric, şi cel de Jos, cel modern. Plimbarea am început-o în oraşul de sus. În primul rând am văzut biserica din Piaţa Parlamentului (să o numin aşa, pentru că din păcate nu îmi amintesc nici numele bisericii, nici numele pieţei). Aceasta este una dintre cele mai vechi construcţii ele oraşului, dar ceea ce este atât de special la ea este că pe acoperiş prezintă stema oraşului şi a ţării realizate din şindrilă. De jur împrejur se află clădirile administraţiei, dar atmosfera este lejeră, deşi te-ai aştepta ca peste tot să fie oameni de pază.

Încet, încet am coborât în oraşul modern. Am descoperit multe locuri pitoreşti pe drum ca de exemplu o stradă care aducea cu Strada Boemă din Belgrad, un gang (tot ceea ce a mai rămas dintr-o biserică care a explodat) care este folosit ca şi altar şi loc de rugăciune, multe parcuri şi spaţii verzi, multe străzi cu sens unic (nu e recomandat de loc să te aventurezi cu maşina în centrul oraşului), ganguri celebre (întersecţia celor 9 străzi trebuie căutată într-un gang).

Am apucat să vizitez şi grădina zoologică (despre ea data următoare) şi Muzeul Tehnic. Pe acesta îl recomand cu căldură tuturor. În cadrul lui pot fi văzute maşini de pompieri vechi de 100 de ani, apoi trecând prin istoria tehnologiei cam toate dispozitivele care ne fac nouă viaţa uşoară azi: televizoare vechi cum avea doar bunicii, radiouri din aceaşi epocă, frigidere, aragaze, maşini de scris şi telefoane, aparate de cârlionţat părul la coafor (arată ca scoase dintr-un film cu Frankenstein), scaune de dentişti de pe vremea părinţilor noştri, biciclete cu o roată mai mică şi una mai mare, maşini, mici aparate de zbor, un tramvai tras de cai etc. În plus există şi o secţiune de unelte agricole, un mic observator astronimic (pe acesta nu am apucat să îl vizitez) şi un apisariu (albine).

Cel mai mult şi mai mult la Zagreb mi-au plăcut statuile. Zagreb este oraşul statuilor. Pe unele le-am văzut în broşuri, care apropo sunt foarte bine realizate, pe altele le-am descoperit singură.

Culoarea oraşului este albastrul nuanţa cerului. Culoare se întâlneşte de la stema locală, la tricourile echipelor sportive, la mărunţişurile pentru turişti, la transportul în comun. În zona centrală circulă doar tramvaie noi, comode şi foarte silenţioase, dar mai ales circulă des. Nu am putut decât să le admir.

Mâncarea locală este chevapchici şi plescavica- prima seamănă cu mici din carne de oaia, iar a doua cu un hamburger din carne de oaie. Ambele sunt foarte bune.

Cometuţa

PS. Poze: P1-3 Cimitirul Mirogoj, P4 panorama oraşului de la Medvedgrad, P5 “Piaţa Parlementului”, P6-14 statui împrăştiate prin oraş, P15 tramvaie, P16 graffiti pe un zid