17/02/2011 at 20:27 (poze, prin ţară pe la alţii)
La cererea publicului cititor, care s-a arătat interesat de Muzeul Tehnic din Zagreb, m-am decis să vă arăt câteva poze mai interesante.
Cometuţa 
PS: acestea sunt doar câteva din exponate; muzeul merită toţi banii, care nici nu sunt prea mulţi
PPS: P1-aparatul lui Frankenstein de cârlionţat părul; P2-picăăă un paraşutist; P3-un strămoş al casei de marcat; P4-sunt biciclete (nu am înţeles niciodată cum se stătea pe ele)
12/02/2011 at 21:51 (poze, prin ţară pe la alţii)
În sfârşit apuc să vă mai povestesc despre călătoriile mele din vară…
Zagreb s-a deovedit a fi un oraş mult mai frumos decât mă aşteptam. L-am descoperit ca fiind o capitală liniştită, istorică, dar modernă în acelaşi timp, curată şi foarte atractivă din punct de vedere turistic.
Plimbarea mea a început la Cimitirul Mirogoj, care este un obiectiv turistic oficial. Linia de transport 106 te duce până la poarta cimitirului. Deschis în 1876, cimitirul se întinde pe o suprafaţă inimaginabilă (pentru a te descurca în cadrul lui, cimitirul are alei botezate şi o hartă). Peste 300.000 de oameni se odihnesc aici, oameni de toate confesiunile catolici, ortodocşi, evrei, musulmani, protestanţi şi neoprotestanţi sau oameni fără o credinţă anume, de la oameni simpli, la soldaţi din războaie, politicieni, artişti, sportivi etc.
Poate vă pare ciudat că am petrecut câteva ore vizitând un cimitir, dar e un loc frumos şi liniştit. Am apucat să vizităm doar laturile zidurilor, nu ne-am aventurat şi în cadrul cimitirului, dar din ce am putut vedea, am observat că aici mormintele nu sunt simple locuri de odihnă, ci în multe cazuri sunt opere de artă, sculpturi care celebrează personalitatea şi istoria personală a celui decedat.
În continuare am urcat Muntele Medvenica, pentru a vizita cetatea oraşului, numită Medvedgrad. Am fost oarecum dezamăgită de acest loc, deşi am avut o panoramă superbă asupra oraşului. În cadrul cetăţii nu e mare lucru de văzut. Clădirea nu e foarte mare, există doar ziduri exterioare şi un turn, în care pentru o taxă se poate urca. Nu sunt sigură, dar poate ghidul povesteşte din istoria cetăţii- în acest caz poate că ar merita vizita. Eu m-am mulţumit cu zidurile şi cu panorama.
Într-un final am coborât şi în oraş. Ce trebuie să ştiţi este că Zagrebul este împărţit în Oraşul de Sus, cel istoric, şi cel de Jos, cel modern. Plimbarea am început-o în oraşul de sus. În primul rând am văzut biserica din Piaţa Parlamentului (să o numin aşa, pentru că din păcate nu îmi amintesc nici numele bisericii, nici numele pieţei). Aceasta este una dintre cele mai vechi construcţii ele oraşului, dar ceea ce este atât de special la ea este că pe acoperiş prezintă stema oraşului şi a ţării realizate din şindrilă. De jur împrejur se află clădirile administraţiei, dar atmosfera este lejeră, deşi te-ai aştepta ca peste tot să fie oameni de pază.
Încet, încet am coborât în oraşul modern. Am descoperit multe locuri pitoreşti pe drum ca de exemplu o stradă care aducea cu Strada Boemă din Belgrad, un gang (tot ceea ce a mai rămas dintr-o biserică care a explodat) care este folosit ca şi altar şi loc de rugăciune, multe parcuri şi spaţii verzi, multe străzi cu sens unic (nu e recomandat de loc să te aventurezi cu maşina în centrul oraşului), ganguri celebre (întersecţia celor 9 străzi trebuie căutată într-un gang).
Am apucat să vizitez şi grădina zoologică (despre ea data următoare) şi Muzeul Tehnic. Pe acesta îl recomand cu căldură tuturor. În cadrul lui pot fi văzute maşini de pompieri vechi de 100 de ani, apoi trecând prin istoria tehnologiei cam toate dispozitivele care ne fac nouă viaţa uşoară azi: televizoare vechi cum avea doar bunicii, radiouri din aceaşi epocă, frigidere, aragaze, maşini de scris şi telefoane, aparate de cârlionţat părul la coafor (arată ca scoase dintr-un film cu Frankenstein), scaune de dentişti de pe vremea părinţilor noştri, biciclete cu o roată mai mică şi una mai mare, maşini, mici aparate de zbor, un tramvai tras de cai etc. În plus există şi o secţiune de unelte agricole, un mic observator astronimic (pe acesta nu am apucat să îl vizitez) şi un apisariu (albine).
Cel mai mult şi mai mult la Zagreb mi-au plăcut statuile. Zagreb este oraşul statuilor. Pe unele le-am văzut în broşuri, care apropo sunt foarte bine realizate, pe altele le-am descoperit singură.
Culoarea oraşului este albastrul nuanţa cerului. Culoare se întâlneşte de la stema locală, la tricourile echipelor sportive, la mărunţişurile pentru turişti, la transportul în comun. În zona centrală circulă doar tramvaie noi, comode şi foarte silenţioase, dar mai ales circulă des. Nu am putut decât să le admir.
Mâncarea locală este chevapchici şi plescavica- prima seamănă cu mici din carne de oaia, iar a doua cu un hamburger din carne de oaie. Ambele sunt foarte bune.
Cometuţa
PS. Poze: P1-3 Cimitirul Mirogoj, P4 panorama oraşului de la Medvedgrad, P5 “Piaţa Parlementului”, P6-14 statui împrăştiate prin oraş, P15 tramvaie, P16 graffiti pe un zid
07/11/2010 at 12:26 (prin ţară pe la alţii)
În ziua cât am stat în Belgrad am reuşit să vizitez şi Grădina Zoologică. Grădina se găseşte în dreapta cetăţii Kalemegdan. Ca să vă explic mai exact mergeţi drept până la ziduri, la dreapta pe lângă acestea, apoi printr-un pasaj, peste un pod şi tot înainte. Când ajungeţi la prima intersecţie luaţi-o la stânga; dreapta vă întoarce în cetate. De la intersecţie e simplu, tot în jos pe stradă până daţi de poartă. Luaţi-vă după miros 
.
Personal preţul mi s-a părut un pic piperat, dar merită. Ca şi suprafaţă şi varietate de animale Zoo Belgrad se compara cu Zoo Viena. Din păcate la capitolul habitat mai e de lucru mult. Majoritatea animalelor stau în cuşti şi ţarcuri mai mici sau mai mari, dar toate cu ciment; prea puţine îngrădituri sunt amenajate natural pentru animale (nu o să pot uita lama care a alunecat pe ciment şi s-a dus doi metri pe burtă).
Spre deosebire de Zoo Viena, la Belgrad sunt mult mai multe păsări- de la canari şi papagali la păsări al căror nume nu îl ştiu. În plus, faptul că sunt multe zburătoare de acelaşi neam, înseamnă că le auzi şi trilul. Per total e o zarva de nedescris.
În total mi-am petrecut o dupămasă întreagă în preajma animalelor. Dacă vrei să stai o zi întreagă la zoo, ai ce vedea fără să treci de două ori pe la acelaşi animal.
Ce mi-a plăcut a fost că îngrijitorii încearcă să îmbunătăţească habitatele animalelor (se lucra în anumite zone) şi că în general animalele sunt bine îngrijite.
A, încă o asemănare cu Viena. Şi aici câteva păsări aiurite se plimbau pe alei fără nicio grijă.
Pont: dacă vreţi să luaţi o pauză, căutaţi grădina de trandafiri. E în stânga, cum intraţi pe poarta principală. Aici, pe lângă flori, puteţi vedea şi “crescătoria de iepuri”- cel puţin zece urecheaţi care zburdă în voie.
Vă las cu nişte poze,
Cometuţa
PS. în curând Zagreb
(poza 1: papagali; poza 2: habar nu am 
; poza 3: lebăda neagră; poza 4: cangur albinos; poza 5: elefant: poza 6: struţ: poza 7: mufloni (?); poza 8: lama; poza 9: suricate; poza 10: focă; poza 11: hipopotam; poza 12: balta raţe- gâsco- lebedelor; poza 13: statuie; poza 14: decoraţiuni în parc; poza 15: girafă; poza 16: ghepard; poza 17: tigru; poza 18: statuie; poza 19: ierupe printre trandafiri; poza 20: păuniţă; poza 21: bibilici (cred); ăpoza 22: iepuri în grădina de trandafiri)
03/11/2010 at 23:29 (prin ţară pe la alţii)
În sfârşit mi-am făcut curaj şi chef şi timp să vă povestesc despre vacanţa mea de vară, care a fost Super. Da cu “S” mare!
Prin primăvară mi-a picat din cer o excursie. Îi mulţumesc lui Ş pentru invitaţie şi sper că nu am fost o pacoste . Felicitaţi-o şi voi pe Ş, pentru că a fost prima excursie organizată de ea în calitate de ghid certificat 
. (Aplauze în fundal)!
Şi acum să vă povestesc propriu zis despre excursie. Prima oprire a fost la Belgrad – Serbia.
În Serbia am ajuns prin careva vamă micuţă şi prăpădită din sud-vestul ţării; habar nu am pe unde… Am intrat în ţară fără nicio problemă şi am mai mers vreo trei ore până în marele oraş. Ajunşi aici primul lucru pe care l-am constatat a fost, din păcate, mizeria. Pe marginea drumului pungi şi sticle de plastic cât cuprindea… Spun din păcate pentru că oraşul nu e urât în sinea lui. Nu! Centrul (prin cartiere nu am avut de ce să ne pierdem), e frumos, cu clădiri masive, imperiale, cu o zonă pietonală impresionantă, cu o cetate frumoasă, o grădină zoologică diversă şi cu cea mai boemă stradă din câte am văzut (doar aşa şi îi zicea ). Doar pentru strada asta şi merită să vă opriţi la Belgrad.
Dar hai să o luăm cu începutul… Belgradul se află la confluenţa Dunării şi a râului Sava. De-a lungul a multe generaţii şi naţii a fost cetate fortificată, fiecare domnitor şi stat care a ocupat zona îmbunătăţind cetatea; dar cum nimic nu durează o veşnicie şi Kalemegdanul- aşa se numeşte cetatea – a fost distrusă. Dacă vă interesează mai exact cum… vorba aia “google it!”. În prezent cetatea seamănă cu un parc. S-au păstrat doar zidurile exterioare, iar interiorul este aranjat cu alei, copaci şi bănci. Aici se găseşte un muzeu militar în aer liber, o grădină zoologică a oraşului şi câteva biserici mici- una din ele are un candelabru făcut doar din cartuşe de glonţ.
În zonă se găseşte principalul bulevard pietonal care traversează toată zona centrală. Vă recomand cu căldură îngheţata de la restaurantele din zonă- nu e nici prea scumpă, nici prea ieftină, dar e gustoasă .
Tot în Belgrad puteţi vedea Catedrala Sfântul Sava- cea mai mare biserică ortodoxă din lume. Încă o mai construiesc! Exteriorul e gata şi s-a început munca la decorarea interiorului. Din cauză că totul se realizează din donaţii, va mai dura ceva timp (100-200 de ani) până va fi terminată toată construcţia.
Un lucru interesant pe care l-am observat la o altă biserică a fost faptul că aceasta adăpostea un stup de albine sub forma clădirii în miniatură- adică o miniatură a bisericii cu pricina era stupul şi era aşezat în interior, ce-i drept aproape de uşă. Nu mi-a venit să cred! Am crezut că am uitat să citesc în engleză (“hive”) şi că totul s-ar referi la un element de arhitectură. M-am lămurit abia când am observat ceva ce semăna a albină zburând prin zonă. Şi am fugit de acolo… (nu la propriu).
Ce nu trebuie să rataţi în Belgrad, sub niciun chip, este Cartierul Boem! De fapt o stradă în pantă, “cartierul” e o zonă pietonală, plină de terase şi cafenele-restaurant, unde se cântă la vioară live şi casele spun o poveste a lor. E genial!
Moneda sârbă e dinarul. Nu mai ştiu exact care era cursul valutar la vremea respectivă, dar Belgradul nu e un oraş scump, dacă ai euro. Partea nasoală cu oraşul e că, deşi e turistic şi cu potenţia,l nu se adaptează! Adică, majoritatea străzilor din zona centrală sunt denumite cu alfabet chirilic, iar hărţile sunt cu alfabet latin. Aşa că dacă vrei să mergi pe scurtătură, mult noroc să o găseşti!
De stat sunt hosteluri. Eu am stat la unul lângă autogară. Aveam de mers 20 de minute până în centru. Doar prima dată a fost mai greu să îl găsim, apoi am recunoscut străzile uşor.
Mâncarea e mâncare. Nu am apucat să degust ceva specialităţi cu adevărat speciale. Dar am înţeles că pleskavica (pleşcaviţa, asta e pronunţia, cu accent pe “e”) e foarte bună.
Cam atât din Belgrad.
Vă las cu nişte poze; data următoare Grădina Zoologică din Belgrad, iar apoi Zagreb
Cometuţa
(poza 1: confluenţa Dunării cu râul Sava – Dunărea e în dreapta; poza 2: stema oraşului pe un stâlp de electricitate; poza 3: centrul oraşului pe ploaie; poza 4: un muzeu; poza 5: Catedrala Sf. Sava; poza 6: biserica cu albine; poza 7: o cafenea celebră (nu ştiu de ce) care se numeşte “?”; poza 8: zidul Kalemegdanului; poza 9: parcul din fosta cetate a Kalemegdanului; poza 10: una din bisericile din cetate; poza 11: statuie din Cartierul Boem; poza 12: semn de orientare; poza 13: direcţia spre lună ; poza 14- 17: Cartierul Boem )
