Cometuţa comentează

O nouă melodie de ascultat la infinit. Apăsaţi “repeat” …

Ei bine…între două capitole pentru ultimul examen din această sesiune, hai să vă povestesc un eveniment sâcâitor.

A venit vara (ce bine îmi pare ). Şi ca în fiecare vară zboară şi porumbeii prin oraş. Eu locuiesc la ultimul etaj şi chiar în colţul blocului, de fapt colţul scării, ca lângă peretele meu începe scara următoare. Eu suspectez că între pereţii scărilor este un pic de loc liber, deoarece în fiecare dimineaţă, când îmi e lumea mai dragă, adică pe la 7 am, eu aud un porumbel care uguie şi uguie şi se tot umflă în pene. Acum nu am nimic împotriva porumbeilor îndrăgostiţi, indiferent de ce soi de animal or fi ei, dar la 7 dimineaţa eu cedez nervos…zilnic

Ca să vă faceţi o idee despre ce trebuie să îndur eu zi de zi de zi: puneţi-vă telefonul pe silent (vibraţii, cum îi ziceţi voi) şi aşezaţi-l pe masă, în celălalt colţ de cameră dacă se poate. Apoi rugaţi un prieten să vă sune atunci când dormiţi voi mai bine. Norocoşii care nu se trezesc nici dacă e război probabil că o să zică “şi ce dacă sună?”, dar voi cei care dormiţi iepureşte nu o să ştiţi pe unde să vă mai ascundeţi să nu mai auziţi zgomotul. Apropo, partea bună cu un mobil e că poate fi oprit; porumbelul NU!

Aşa că până la toamnă, când le mai trece dragostea, eu o să îndur porumbeii şi deşteptările matinale, deşteptări de care nu am mai avut parte din liceu…

Cometuţa somnoroasă

Cometuţa

Salut lumeeee….!!!

Iată-mă întoarsă dintr-o altă galaxie. Şi astăzi am poposit aici pe Pământ…

Ok, hai că am râs destul… La început bănuiesc că se fac prezentările. După cum se vede şi din titlu mă voi numi pe acest blog Cometuţa. În buletin scrie altceva, dar aici chiar nu va conta ce scrie acolo…

Oare ce v-ar putea interesa despre mine? Culoarea părului? Şaten. Culoarea ochilor? Căprui. Deci arăt ca orice altă fată. Unde mă puteţi întâlni? Prin Cluj. De ce numai pe aici? Pentru că aici am locuit mai toată viaţa şi pentru că am rămas aici la facultate. Sunt studentă în anul 2 la Marketing, la FSEGA. (Cine nu ştie ce îi aia FSEGA? Nici eu nu am ştiut o bună bucată de vreme, poate o să vă povestesc odată şi odată cum am aflat) Ce pasiuni am? În ultima vreme mă bântuie advertising-ul şi o fantomă mai veche în viaţa mea e fotografia. Acum mă fascinează toate detaliile arhitectonice de prin Cluj. (Vă vine să credeţi sau nu, dar deşi am locuit aici atâta amar de vreme, mi-o scăpat multe lucruri. Nu face nimic; se remediază situaţia)

Şi acum ajungem la întrebarea cea mai importantă: De ce blog? De aia! Pentru că trebuie să învăţ cu ce se mănâncă şi chestia asta! De felul meu sunt o oaie gri într-o turmă albă. Adică sunt reticentă la trenduri- şi eu am perceput “blog-mania” ca pe un trend, unul la care nu am vrut să ader. Dacă se poate, prefer să fiu EU, nu doar una din mulţime. Şi până în momentul de faţă sunt mulţumită de ce mi-o ieşit.

Pe blogul ăsta îmi propun să vă înseninez ziua, vouă celor care veţi catadicsi să îl citiţi. Vă voi ţine la curent cu tot soiul de nimicuri cotidiene pe care voi încerca să le prezint într-o manieră detaşată (să vedem dacă îmi şi iese ). În al doilea rând poate, dar nu promit, voi aborda şi subiecte mai serioase…hmmm… mă îndoiesc, dar nu se ştie niciodată. În al treilea rând îmi propun să învăţ: să învăţ să scriu un blog (dacă iese şi interesant, cu atât mai bine), să învăţ să folosesc Photoshop şi Corel-pentru că e jale…- şi să învăţ să conduc (nu vă speriaţi- instructorul e mulţumit de cum mă descurc, aşa că nu aveţi de ce vă teme…încă ; şi chiar şi atunci când voi avea carnetul, în oraş voi rămâne pieton)

Cred că mă voi opri aici în seara asta; întrebări, nelămuriri…Nimic? Atunci vă salut de la jumătatea distanţei până la pernă.

A voastră trecătoare,

Cometuţa

PS. să nu uit: promit să scriu cu ă,î,â,ş,ţ