Magie

Să vedeţi şi voi ce au ajuns reclamele de la radio…

Ascultam azi un anumit post şi intră calupul publicitar. Printre detergenţi, petreceri şe vacanţe aud şi reclama proprie. Cică frecvenţa pe care emit ei are proprietăţi “magice” care alungă ţânţarii- totul spus pe un ton foarte serios. Şi că efectul benefic al undelor e direct proporţional cu volumul boxelor, aşa că trebuie dat cât mai tare ca să audă şi vecinii…

Acum sincer. Era necesară o asemenea reclamă? Personal mi s-a părut o prostie fără imaginaţie, chiar disperată, care (dacă ar fi fost după mine) m-ar fi făcut să schimb frecvenţa şi să risc întâlnirea cu tânţarii. Oricum, în ochii mei, postul respectiv a pierdut multe puncte.

Voi ce părere aveţi?

Cometuţa

Welcome to Paradise

Ăsta cred că a fost primul meu gând, când voit-forţat am intrat în spital. Da, pe acolo am bântuit eu în ultima săptămână. Bine că am ieşit!

Voit-forţat a trebuit să mă internez într-o perioadă în care chiar aveam lucruri mai bune de făcut. De terminat licenţa, de predat licenţa, de făcut toată birocraţia la facultate şi desigur, de sărbătorit sfârşitul facultăţii şi corvoada ultimei luni. Desigur sărbătoritul s-a dus pe apa sâmbetei, iar licenţa s-a corectat cu viteza melcului dintr-un salon de spital de 4×4.

Să încep prin a vă spune că eu nu am mai avut de-a face cu spitale în ultimii 10 ani. Nu a trebuit să mă internez, nu a trebuit să vizitez persoane internate. Aşa că am avut un adevărat şoc, când am ajuns în salonul meu, unde prima întrebare care mi-a zburat prin cap a fost : “Pică pe mine pereţeii sau geamul? Ce să aleg?” Am hotărât să risc cu locul de la geam, am zis că atâta timp cât nu umblu la geam, nu mă expun nici unui risc.

Şi au urmat zilele de spitalizare, toate punctate de experienţe de genul “prima dată”: a fost prima dată când a trebuit să port o branulă (sau fluturaş, cum vreţi voi să îi ziceţi la chestia aia prin care vi se dau medicamente intravenos), a fost prima dată când mi s-a pus o perfuzie, a fost prima dată când mi s-a luat sânge folosind o metodă 2 în 1 (metoda de acum 20 de ani cu siringa şi metoda modernă cu fiolele vidate, combinate într-o singură experienţă).

Mâncare, de care am auzit că se cam plânge lumea, nu a fost chiar aşa de rea, doar că îi lipsea stropul acela de sare care să îi dea gust. Şi nu am înţeles nici noţiunea de “regim” folosită de doctori şi cea de la bucătărie- se cam băteau cap în cap: unii ziceau că nu am voie brânză topită, seara primeam la masă brânză topită.

Am avut de-a face şi cu studenţi la medicină- am prins perioada lor de examene. Aşa că a trebuit să explic în vreo 6-7 rânduri cum am ajuns eu în spital, de ce, trimisă de cine etc. La un moment dat am şi râs pentru că parcă mă aflam într-un episod din “Gray’s Anatomy”: un student către celălalt “tu ai primit cazul de (inseraţi diagnosticul)?”; “da!”; “ce fain!!!” (am rămas mască). Pe de altă parte am constatat că studenţii, ca toţi studenţii, mai au ceva de învăţat- adică dacă eu ştiam ce e aia IACRS (un diagnostic comun) şi el nu ştia… nu vreau să ajung pe mâna lui prea curând.

Dar poate cea mai stresantă experienţă din toată spitalizarea nu a fost durerea fizică, care aproape nu a existat (şi vă spune asta o fricoasă), ci faptul că ştiam că urmează să vină ora de tratament. Începând cu ora 16.00 stăteam ca pe ace, tresărind la fiecare zgomot aşteptând asistenta cu perfuzia/ injecţia sau şi mai rău- ultima persoană pe care o vedeam seara era asistenta cu medicaţia, iar prima peroană de a doua zi era tot ea, la 06.00, desigur tot cu medicaţia. Am trăit într-un stres psihic înfiorător… Acum aş râde de mine, dar până azi îmi era milă (şi autosugestionarea cu “lasă că la tine e bine, se poate şi mult mai rău, linişteşte-te” nu a ajutat la mai nimic).

Bine că a trecut… cu ocazia asta am apucat şi eu să mai citesc ceva şi cel mai important să aflu cât durează de fapt 24 de ore (mult!)

Înainte să închei vreau să le mulţumesc fetelor care m-au sunat să vadă dacă (şi cum) mai trăiesc. Mi-aţi înseninat ziua! 🙂

Acum în cazul în care sunteţi curioşi cum s-a terminat episodul cu Snoopy bolnav început în articolul anterior iată-l mai jos (incredibil ce coincidenţă să pice taman în perioada asta, dar parcă mi-a pus zâmbetul pe buze astăzi când l-am văzut):

Cometuţa

Uraţi-mi noroc

 

Toate drepturile de autor îi revin lui Charles M. Schulz.

Cometuţa

Opera Carmen- proiecţie în aer liber

Vineri, 18 iunie 2010, începând cu ora 21.00 va fi proiectată în Piaţa Unirii (mai cunoscută ca Matei)  pe un ecram uriaş opera “Carmen” de Bizet. Transmisiunea va fi în directvde la Valencia, ca parte a proiectului “VIVA EUROPA 2010”. La proiect mai participă 38 de oraşe din 15 ţări europene.

Cine mai vine?

(ceva mai târziu- a doua zi)

Să începem prin a lăuda iniţiativa de a transmite opera în aer liber. Am mai văzut aşa ceva la Viena într-o toamnă şi am fost plăcut impresionată. Problema aici a fost că vremea nu a ţinut cu clujenii. A fost fris, vânt şi ploaie.

Am apreciat scaunele puse la dispoziţie de organizatori, dar ecranul nu a fost uriaş (cum am scris mai devreme), ci măricel, dar nu destul- părerea mea.

Opera a fost frumos jucată, atât cât am apucat să văd din ea. Adică m-am gândit că de la 19 la 23 (ora lor) e ok, dar de la 21 la 01 (ora noastră) e înfiorător. Aş că undeva pe la actul 1,5 pe ploaie şi vânt am renunţat şi m-am documentat acasă pe wikipedia despre ce am pierdut.

Dacă se va repeta acţiunea o să mai merg, sper să fie şi vreme bună atunci.

Uite şi două poze de aseară. Cam slabă calitatea, dar asta este.

Cometuţa

Statistici FIFA

M-a luat o lene fenomenală şi deşi aş vrea să scriu ceva mai inteligent, pur şi simplu nu am inspiraţie. Aşa că o să revin la un subiect la modă, Campionatul Mondial, şi o să vă dau pe tavă nişte statistici interesante găsite (unde altundeva?) pe wikipedia. În final găsiţi şi un clipuleţ interesant- tot despre fotbal.

Statistici generale:

Cele mai multe participări
19-  Brazilia (singura care a participat la fiecare Campionat Mondial)
Cele mai multe campionate câştigate
5-  Brazilia
Cela mai multe participări în finală
7-  Brazilia şi  Germania
Cele mai multe participări în semifinale
11-  Germania
Cele mai multe meciuri jucate
             92-  Germania şi  Brazilia
Cele mai puţine meciuri jucate
1-  Indonezia (pe când era parte din  Indiile de Est Olandeze)
Cele mai multe victorii
64-  Brazilia
Cele mai multe înfrângeri
22-  Mexic
Cele mai multe egaluri
19-  Germania şi  Italia
Cele mai multe meciuri jucate fără a câştiga şi fără a face egal
6-  El Salvador
Cele mai multe meciuri jucate fără a câştiga
6-  Bolivia şi  El Salvador
Cele mai multe goluri încrise
201-  Brazilia
Cele mai multe goluri apărate
112-  Germania
Cele mai puţine goluri înscrise
0-  Canada,  RP Chineză,  Indonezia (pe când era parte din  Indiile de Est Olandeze),  Grecia,  Trinidad şi Tobago, and  RD Congo (pe când era   Zair)
Cele mai puţine goluri apărate
2-  Angola
Cele mai multe meciuri jucate fără a înscrie
3-  Canada,  RP Chineză,  Grecia,  Trinidad şi Tobago, and  RD Congo (pe când era   Zair)
Cea mai mare medie de goluri pe meci
2.720-  Ungaria
Cea mai mică medie de goluri apărate pe meci
0.67-  Angola (2 goluri în 3 meciuri)
Cele mai dese confruntări între două echipe
7-  Brazilia vs  Suedia (1938, 1950, 1958, 1978, 1990 şi de două ori în 1994)
Cele mai dese confruntări între două echipe în finală
2-  Brazilia vs  Italia (1970 şi 1994) şi  Argentina vs  Germania (1986 şi 1990)
Cele mai dese participări, înaintând din grupe
3-  Danemarca şi  Irlanda
Cele mai dese participări, fără a trece de grupe
8-  Scoţia
Cele mai multe meciuri pentru calificarea în finala Cupei Mondiale
20-  Uruguai (2002 şi 2010)
Cea mai mare distanţă parcursă într-o singură etapă de calificări
88000 mk-  Noua Zeelandă (1982)

Nu ştiu cât de exacte sunt statisticile, când au fost aduse la zi ultima dată şi de către cine, dar unele din ele sunt chiar impresionante. Desigur că statisticile nu includ şi rezultatele de la CM din Africa de Sud.

Şi acum videoclipul :

(aţi urmărit meciul Anglia-SUA sin grupe 1-1 în varianta LEGO)

Cometuţa (microbistă?)

Un moment de relaxare…

Pe ultima sută de metri cu licenţa, eu am început să o lălăi… Nu mai am chef, mi chiar groază să recitesc ce am scris…

Aşa că m-am decis să mă relaxez cu o serie de bancuri. Din străfundurile amintirilor iată câteva:

  • Două baloane în aer:

-Mai poţi?

-Mai pot!

-Mai poţi?

-Mai pot!

-Mai poţi?

-Mai POC!

  • Două baloane în deşert:

-Atenţie un cactusssssssssss…….

  • Două saltele de plajă pe apă:

-Atenţie un peşte fierăssssssssssssssss……….

  • Trei melci pe calea ferată:

-Atenţi vine trenul!

CRAC!

-Unde?

CRAC!

-Aici!

CRAC!

  • Doi morcovi în aer:

-Atenţie un elicop-cop-cop…

Mai ştiţi şi altele?

Cometuţa

FIFA 2010

A început cel mai aşteptat eveniment al anului… cred că asta aş fi spus şi despre Olimpiada din iarnă. Şi că tot veni vorba de Olimpiadă, să deviem de la subiect 2 secunde. Un mesaj de Olimpiadă: Olimpic athletes welcomed; bring your own snow 🙂

Înapoi la subict: FIFA 2010. A început ieri cu Mexic- Africa de Sud în deschidere (1-1).

Mai jos e o listă cu participanţii… hmm… eu cu cine ţin? O sa aleg dintre clasici: Franţa, Germania, Olanda (?) sau poate voi avea o surpriză?

Algeria

AlgeriaAlgeria

 

England

EnglandEngland

 

Korea DPR

Korea DPRKorea DPR

 

Serbia

SerbiaSerbia

 

Argentina

ArgentinaArgentina

 

France

FranceFrance

 

Korea Republic

Korea RepublicKorea Republic

 

Slovakia

SlovakiaSlovakia

 

Australia

AustraliaAustralia

 

Germany

GermanyGermany

 

Mexico

MexicoMexico

 

Slovenia

SloveniaSlovenia

 

Brazil

BrazilBrazil

 

Ghana

GhanaGhana

 

Netherlands

NetherlandsNetherlands

 

South Africa

South AfricaSouth Africa

 

Cameroon

CameroonCameroon

 

Greece

GreeceGreece

 

New Zealand

New ZealandNew Zealand

 

Spain

SpainSpain

 

Chile

ChileChile

 

Honduras

HondurasHonduras

 

Nigeria

NigeriaNigeria

 

Switzerland

SwitzerlandSwitzerland

 

Côte d'Ivoire

Côte d’IvoireCôte d'Ivoire

 

Italy

ItalyItaly

 

Paraguay

ParaguayParaguay

 

Uruguay

UruguayUruguay

 

Denmark

DenmarkDenmark

 

Japan

JapanJapan

 

Portugal

PortugalPortugal

 

USA

USAUSA

 

Şi pentru că eu nu mă prea pricep la fotbal, dar voi urmări oricum cel puţin finala, am căutat (şi găsit) câteva reclame interesante la eveniment.

Pentru sceptici:

Pentru cunoscători:

Pentru iubitorii de animale:

Pentru cei ce cunosc Budweiser:

Pentru fani:

Pentru devoratorii de publicitate:

Pentru curioşi:

Pentru colecţionarii de imnuri:

Pentru fanii Shakirei:

Voi cu cine ţineţi?

Cometuţa

Carla Bruni – Quelqu’ ma dit

Făcând curat prin calculator am descoperit că am salvat şi melodia asta. Înregsitrată sună bine- eu nu înţeleg franceza deloc… deci sună bine.

Pentru curioşi iată şi versurile (mi s-au părut chiar deştepte 🙂 ):

I’m told that our lives aren’t worth much,
They pass like an instant, like wilting roses.
I’m told that time slipping by is a bastard
Making its coat of our sorrows.
Yet someone told me…

That you still loved me
Someone told me…
That you still loved me.
Well ? Could that be possible?

I’m told that fate makes fun of us,
That it gives us nothing and promises everything,
When happiness seems to be within our reach,
We reach out and find ourselves like fools.
Yet someone told me…

That you still loved me
Someone told me…
That you still loved me.
Well ? Could that be possible?

Well ? Could that be possible?

So who said that you still loved me?
I don’t remember any more, it was late at night,
I can still hear the voice, but I can no longer see the face,
“He loves you, it’s secret, don’t tell him I told you.”
You see, someone told me

That you still loved me
Did someone really tell me?
That you still loved me
Well, could that be possible?

I’m told that our lives aren’t worth much,
Passing in an instant, like wilting roses,
I’m told that time slipping by is a bastard,
Making its coat of our sadnesses.

That you still loved me
Someone told me…
That you still loved me.
Well ? Could that be possible?

Le-am găsit pe un alt blog, unde au fost traduse în engleză. Pentru că am alte lucruri de facut/ nu am chef de traduceri, voi aplica principiul “cititorii mei sunt mai deştepţi decât ai lor” şi voi presupune că ştiţi engleză.

Cometuţa

PS. dacă aveţi impresia că aţi mai auzit melodia pe undeva, aveţi dreptate- e în ceva reclamă la îngheţată

Biblioteca, sesiunea şi studenta

Unii din noi sunt în anul trei. Dintre aceştia, unii au licenţa. Şi unii dintre aceştia încă au nevoie de bibliotecă!!! Dar nu de orice bibliotecă ci de cea unde se găsesc acele cărţi. În cazul meu de BCU. Şi doar BCU!

Probleme este că am ajuns acolo la amiază (pentru că am mai avut unele-altele de rezolvat). Şi biblioteca era plină ochi! Chiar nu mă aşteptam la aşa ceva. Adică e BCU!!! E imensă!!! Erau chiar studenţi la coadă în aşteptarea unui loc.

Acestora le doresc răbdare de fier. Eu mă duc acasă şi îmi încerc norocul în altă zi.

Cometuţa

A fost TIFF 2010

A trecut! 😦 Nuuuu!!! Deja?

Of, sesiunea bat-o vina… am ratat TIFF-ul de anul acesta din cauza ei. Şi a fost un TIFF promiţător. Aş fi vrut să vad mai multe filme: “Capitalism, reţeta noastră de succes”, “Capitalism: o poveste de dragoste”- pe care le-am ratat în cinema, apoi “Dacia, dragostea mea”- pentru a putea înţelege românul mai bine, ar fi fost şi “Păpuşa gonflabilă”- ciudat dar promiţător şi desigur “Megatron”- de trei ani zic că merg să văd filmul vechi la TIFF şi nici o dată nu apuc. În afară de “Americana”, despre care am scris, nu am putut vedea nimic… 😦 Of, of… las că vine anul viitor 😀

Până atunci o să mă întorc în cinematograful obişnuit, o să urmăresc transformarea Republica în “Cinematograf Florin Piersic” şi o să scriu în continuare despre filme.

Ne vedem în cinematograf,

Cometuţa

« Older entries