Puncte de vedere

Nu mai ştiu exact unde am găsit următoarea poantă, dar mi-am dat seama că e extrem de deşteaptă.

Profesorul le cere studenţilor să punctueze următoarea propoziţie:  “Women without men are nothing”

Băieţii au scris: “Women, without men, are nothing.”

Fetele au scris: “Women: without, men are nothing.”

Totul ţine de perspectivă.

Cometuţa

Star Wars GPS

Firma TomTom lansează sisteme GPS cu voci din Star Wars. Puteţi alege dintre Yoda, Darth Vader, 3-CPO, Han Solo. Voi ce voce aţi prefera?

Aici puteţi vedea cum au decurs înregistrările cu Darth Vader şi cu Yoda.

Cometuţa

PS. Oare cum ar fi să te îndrume Chewbacca?

Paul a avut dreptate

Paul a avut dreptate! După 120 de minute Spania a fost declarată câştigătoarea finalei Campionatului Mondial.

A fost un meci agresiv, foarte agresiv, în care cartonaşele galbene au fost împărţite în stânga şi în dreapta cu generozitate. Deşi nu am ţinut cu spaniolii, în final m-am gândit că au meritat să câştige, deşi la începutul campionatului mi s-a părut că joacă slab. Dar ce ştiu eu? Nu îs specialist…

Ca urmare a victoriei Spaniei, carnea de caracatiţă şi-a pierdut popularitatea în Peninsula Iberică cel puţin până trece febra fotbalului.

La final de campionat uite cum au arătat meciurile care au contat:

Cometuţa

Odă lui Facebook

Cometuţa

Cealaltă părere a lui Paul

Părerea lui Paul

Om trăi şi om vedea. Dar aveţi grijă! Până acum Paul nu şi-a mai dat cu părerea despre un meci în care nu a jucat Germania.

Vorbind de nemţi. După înfrângerea din semifinale, unul dintre ziarele germane scria: “Aruncaţi-l în tigaie!”

Cometuţa

Paul a avut dreptate

Paul este o caracatiţă născută în Anglia, dar care îşi duce viaţa la o grădină zoologică din ceva oraş din Germania. Dacă ar fi să parieze la meciuri, Paul ar fi extrem de bogat. Rata lui de succes în prezicerea echipei câştigătoare este de 100% şi astfel a ajuns o celebritate, o Mama Omida a meciurilor de fotbal.

Şi că tot veni vorba de sport. Paul a avut dreptate (din nou)!

Ca să vezi! Şi eu care până ieri seară eram convinsă că Spania nu are nicio şansă, mai ales având în vedere cum a jucat în ultimul meci înainte de semifinală. Pe de altă parte, Cupa Mondială a fost plină de rezultate surprinzătoare… Franţa şi Italia care au dezamăgit crunt, Brazilia care a plecat acasă când toţi eram convinşi că va ajunge până la capăt.

Dar în final uite că am ajuns tot la o finală europeană. Şi Olanda e în finală! 😛 Am înţeles că meciul va fi o premieră pentru ambele echipe, nici una nu a mai ajuns în finala Cupei Mondiale vre-o dată. Dintre cele două, ar trebui să câştige Olanda. Dar… şi dintre Germani şi Spania, ar fi trebuit să câştige Germania şi iată că am avut parte de o surpriză surprinzătoare…

Oare ce părere are Paul despre meciul de duminecă?…

Cometuţa

Copiii spun lucruri trăznite

Următoarea conversaţie e cât se poate de reală, am auzit-o cu urechile mele.

Copilul (3 ani): Tu vrei tort?

Adultul (mai mulţi ani): Nu, eu vreau tortură.

Copilul: Nu avem tortură, numai tort.

Cometuţa amuzată

PS: Ştiţi şi voi ceva faze similare?

Amintiri despre licenţă

Astăzi a fost ziua cea mare! Ziua în care am prezentat licenţa. Acum mă pregătesc să o ard pe un CD şi să o depozitez undeva bine unde o să o găsesc peste 20 de ani şi voi spune: “Ah… uite licenţa mea din facultate… ce vremuri…”

Dar înainte de a o şterge din sistem, m-am gândit ă îi dedic un articol.

Cum a început totul?

Inevitabil, totul a început cu începutul, cu momentul în care am conştientizat că am nevoie de un profesor îndrumător şi de o temă. Zis şi făcut! Cu profesorul a fost uşor, cu tema mai dificil. Prima nu a fost bună, a doua ar fi fost bună, dar nu existau informaţii, iar a treia mi-a dat bătăi de cap, dar am rămas la ea.

Astfel, undeva prin februarie am rămas cu tema mea finală de licenţă. M-am consultat cu profesorul îndrumător şi apoi m-am mutat la bibliotecă. Ei aici au început să scârţâie lucrurile pentru că informaţia nu a fost aşa de uşor de găsit. Adică nu există cărţi dedicate special marketingului educaţional, ci doar capitole în diverse cărţi de marketingul serviciilor. Astfel că am schimbat abordarea şi am căutat cele mai noi cărţi din domeniu. S-a dovedit că “cel mai nou” e un lucru relativ- 2006 e nou?

După vreo trei luni pierdute cu pauze lungi şi dese şi cu scrisul capitolelor de teoriei, am început să mă panichez, deoarece aveam nevoie şi de material pentru partea practică a lucrării. Am compus chestionarul (alte două săptămâni mâncate), l-am îmbunătăţit, pretestat, introdus în programul on-line şi i-am dat drumul. În primele zile am spus că nu voi avea probleme cu el. Până la sfârşitul celei de-a doua zile avea deja 50 de chestionare. Cel puţin aşa credeam eu… De fapt erau 50 de accesări, din care doar 3 erau valide- adică chestionare complete. Draci!…

Şi uite aşa m-am chinuit eu în următoarea lună să colectez chestinare. M-am rugat de toţi şi de toate… şi în final am reuşit să depăşesc limita inferioară de chestionare impuse- ceea ce înseamnă că avea cam jumătate din câte aveau alţii… Într-un final am răsuflat uşurată. “Măcar intru în licenţă!”- mi-am spus.

A urmat apoi etapa de analiză a rezultatelor şi joaca de-a SPSS. Frumos, colorat, mulţi nervi. Între timp a sosit absolvirea şi sesiunea de vară, iar licenţa a intrat pentra a nu ştiu câta oară în stand-by.

După acest nou hop, am reuşit să aduc licenţa într-o formă care să se poată numi finală. Şi tocmai când eram gata să o închei a intervenit episodul cu spitalizarea- v-am povestit deja despre el. Şi uite aşa din spital, am corectat toate greşelile de limba română (şi credeţi-mă că erau multe), toate graficele, am tăiat “în carne vie” licenţa ca să o aduc la un număr acceptabil de pagini, iar toată alergătura pentru legat şi predat am lăsat-o în seama părinţilor, eu fiind blocată într-o cameră de 4×4 sub supraveghere medicală. (Ce m-aş fi făcut eu fără ei?)

Scăpată de boală nu mi-am mai permis să îmi iau pauze şi am încheiat cu birocraţia facultăţii, ca apoi să îmi pregătesc slide show-ul pentru susţinerea licenţei. Aici au apărut oareacare probleme pentru că fiecare comisie a fost cu pretenţiile proprii şi cum noi, studenţii, vorbeam între noi, mai tare ne speriam.

Astăzi a fost ziua cea mare. După un weekend stresant, am ajuns la facultate cu 15 min înainte să intru la comisie, deşi îmi propusesem să ajung cu o oră înainte. Se pare că lucrurile au mers mai repede decât ne-am aşteptat noi. Cu emoţii şi tremurând ca o frunză (de obicei sunt sigură pe mine şi nu am probleme la prezentări) mi-am spus “poezia” şi spre bucuria mea am scăpat ieftin în ceea ce priveşte întrebările- au fost puţine şi simple, le-am făcut faţă cu bine, nu m-am pierdut.

Sper doar ca tonul vocii mele să fi fost sigur, deoarece la repetiţia de acasă numai sigură de mine nu păream (m-am înregistrat).

Recomandări pentru alţii? În primul rând apucaţi-vă din timp- februarie e deja târziu. Apoi alegeţi-vă teme interesante, dar accesibile- a mea a fost la limită. Nu vă stresaţi, mâncaţi bine, dormiţi pe rupte, luaţi vitamine şi bucuraţi-vă de ultimul an de facultate.

Cometuţa licenţiată

PS. În altă ordine de idei Snoopy a ieşit din spital