Despre excursii în grup

Am supravieţui unui “mamut” de excursie. Iată-mă întoarsă vie, (mai mult sau mai puţin) întreagă şi (aproape) nevătămată din excursie mea în Ţările Baltice: Lituania – Letonia – Estonia. În fiecare am vizitat capitalele şi acolo unde am avut timp, am hălăduit un pic şi pe lângă oraş aşa, ca să cunoaştem împrejurimile. O excursie care să cuprindă şi Riga era în fruntea dorinţelor mele pentru anul 2012 – dacă aş fi fost în stare în decembrie să scriu despre rezoluţiile mele pentru 2012, aş fi scris şi despre asta.

Dar nu despre excursie vreau să vă povestesc, ci despre cum e să călătoreşti în grup. Într-un grup de 30 mai exact. E horor!!!

De cele mai multe ori, nu mă deranjează grupurile. Există un program, se respectă, cine nu respectă programul e pe propriul buletin, deci să se descurce.

Excursia asta  a fost ceva mai ciudată din punct de vedere organizatoric. Iniţial am fost 5 fete cucuiete. Apoi am fost 5 fete şi un băiat. Apoi X i-a spus lui Y, care i-a spus lui Z, care l-a chemat şi pe T şi uite aşa ne-am trezit că doar noi ocupăm toată cursa de Tallinn. Şi de aici a început tămbălăul: suntem sau nu un singur grup? Călătorim împreună, dorimim la acelaşi hostel, vizităm aceleaşi chestii, deci ar trebui să fim un singur grup, nu? Dar în acelaşi timp nu ne vorbim, nu ne placem, nu ne respectăm somnul de frumuseţe – nu-mi place să fiu trezită la 3am de animale care se întorc de la petrecere sau să fac infarct pe bus că cineva a ghicit ceva la un joc (jumate de autobus s-a speriat).

Odată ce am văzut că nu merge treaba cu grupul (ne-am lămurit de asta încă din ziua 1/2) am revenit la formula iniţială de 5+1. Nici asta nu a mers, pentru că 1 ar fi vrut să petreacă, iar restul de 5 să-şi odihnească picioarele după o zi intensă de vizitat oraşul (şi nu am avut nici tocuri, nu am mers nici la shopping, am fost doar turişti tipici). Aşa că am ajuns la formula de 5, dar nici asta nu a ţinut multă vreme pentru că 2 mergeau mai repede, 3 se plimbau. Într-un final am ajuns în formula 2, respectiv 3, ocazional 5, dar măcar noi 5 ne vorbeam şi ne ţineam la curent cu ce trebuie văzut şi unde.

Concluzie: pe viitor trebuie format un grup de 3 (ideal), merge şi mai mulţi, dar doar dacă suntem pe aceeaşi lungime de undă, cu rezistenţă fizică (ca să ţinem pasul cu cei mai grăbiţi) sau cu multă răbdare (dacă suntem mai grăbiţi de felul nostru). Eu va trebui clar să am mai multă răbdare…

Până la următorul motiv de postare pe blog,

Cometuţa excursionistă